Cerasela Bănică: „Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă” nu este doar un slogan, ci o realitate pentru mulți dintre noi, realitate pe care o construim zi de zi.

Dacă ar fi să dau un răspuns standard cu care sunt pe deplin de acord, aș spune că un proiect de impact este unul care produce schimbare. Însă, voi da un răspuns mai nuanțat, pentru că de cele mai multe ori schimbarea pe care ne-o dorim să o vedem se produce mai greu și de multe ori este nevoie de mai mult timp decât durata unui proiect pentru a vedea impactul produs la nivelul societății. Pentru mine, un proiect cu #Impact se traduce în primul rând prin elemente mai ușor cuantificabile, palpabile, care ne mențin motivația aprinsă și care ne fac să mergem mai departe în demersurile noaste, cum ar fi: faptul că problemele puse în discuție sau rezultatele prezentate deranjează sau stârnesc animozități (din partea autorităților, insituțiilor etc.) și în felul acesta reușim să aducem în discuție teme inconfortabile, care altfel sunt trecute sub tăcere; faptul că reușim să  dăm voce celor mai vulnerabile victime ale segregării: copii; faptul că prin dezbaterile generate reușim să creștem gradul de conștientizare nu numai la nivelul societății, ci și la nivelul decidenților politici, iar uneori reușim și ceea ce pare imposibil: îmbunătățirea cadrului legislativ. Cam asta ar însemna pentru mine un proiect de impact.

Ceea ce am remarcat, recunosc, cu o oarecare surprindere plăcută, a fost gradul mai mare de mobilizare a școlilor în transmiterea datelor solicitate.  Răspunsul școlilor cred că este direct influențat de implicare activă a Inspectoratelor Școlare, care ne-au fost parteneri în acest demers de colectare a datelor referitoare la segregare. Cu toate acestea, un număr mai mare al școlilor care au trimis datele solicitate, nu se traduce neapărat într-o îmbunătățire a calității datelor transmise. De ce spun asta? Voi da un singur exemplu: peste 90 la sută dintre școli au declarat ca nu au copii de etnie romă, ori asta ne ridică din start un semn de întrebare asupra modului în care segregarea este văzută și înțeleasă de către instituții. Susținerea avută din partea Inspectoratelor Școlare și a Instituțiilor Prefectului din cele 11 județe vizate în proiect, se va vedea cu adevărat atunci când vom aduce în discuție cazurile concrete de segregare identificate…

Proiectul este foarte important nu numai pentru noi, dar și pentru partenerii noștri. Împreună suntem mândri că abordăm o problemă atât de dificilă și milităm cu pasiune pentru o cauză atât de sensibilă.

Cel mai mult mi-aș dori să nu mai fie nevoie să scriem un nou proiect pentru monitorizarea segregării, dar desigur, cunoscând realitatea, știu că este o dorință imposibil de realizat.

Fără discuție, cea mai dificilă etapă de până acum a fost colectarea datelor de la școli, cu tot ce a însemnat acest proces: testarea platformei online, discuțiile telefonice nesfârșite pentru a oferi suport în introducerea datelor în sistem, însă satisfacția de la încheierea acestei etape a fost pe măsura volumului mare de muncă. Cel mai frumos moment, dar nu singurul, aș zice că a fost cursul de formare cu monitorii, unicul eveniment pe care am reușit să îl desfășurăm  fizic, în condiții de siguranță și să ne întâlnim față în față cu toată echipa extinsă. Chiar dacă a fost o întâlnire de lucru scurtă, de numai trei zile, a fost resimțită ca un moment de respiro, benefic, în care ne-am bucurat de interacțiunea interumană, după mult timp de muncă online, la distanță. Pe lângă crearea coeziunii de echipă, întâlnirea față în față ne-a reanimat și speranța că împreună putem depăși cu bine această perioadă de pandemie, cu toate neajunsurile și provocările ei. Un moment frumos care este continuu, este relația extraordinară pe care o avem cu partenerul nostru Asociația Consultanților de Dezvoltare Comunitară (ACDC) care este bazată pe o încredere totală, dorință și pasiune mutuală deosebită de a schimba situația segregării educaționale în România, care ne ajută să trecem prin toate obstacolele și provocările unui astfel de proiect, care sunt foarte multe, dar și determinarea de a continua eforturile noastre comune și după finalizarea proiectului chiar dacă nu vom avea o finanțare în acest sens.

Fructificarea rezultatelor muncii de până acum: analiza datelor colectate, publicarea raportului de monitorizare a segregării la nivelul celor 11 județe, prezentarea raportului către instituțiile de la nivel național și european, identificarea soluțiilor împreună cu decidenții și Ministerul Educației, îmbunătățirea cadrului legislativ, depunerea scrisorii de informare la Comisia Europeană cu privire la progresele României în domeniul combaterii segregării școlare, desfășurarea campaniei naționale de informare și conștientizare în rândul școlilor. Mai avem de muncă!

În spatele postărilor de pe Facebook care adesea au doar caracter informativ punctual despre evoluția proiectelor sau evenimentelor desfășurate, se află oameni de toate vârstele și comunități diverse care continuă să creadă  cu încăpățânare în schimbare și se implică în mod activ pentru a fi parte a schimbării. „Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă” nu este doar un slogan, ci o realitate pentru mulți dintre noi, realitate pe care o construim zi de zi. Doar punând laolaltă eforturile noastre putem produce în societate schimbarea pe care ne dorim să o vedem! Se poate!